Castrul roman reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate monumente arheologice din Europa, similar cu fortificații din Anglia, Olanda, Germania, Austria sau Ungaria, făcând parte din sistemul de nord al graniței romane. Zona Castrului de la Bologa, datorită cercetărilor din ultimii ani, reprezintă cel mai cunoscut sector de graniță din România, fiind reprezentativ pentru întreg limesul de nord în ceea ce privește topografia zonei.

Castrul roman este localizat pe granița din Nord-Vestul Daciei în stânga Crișului Repede, între satele Morlaca și Poieni. Fortificația este amplasată în zona de Nord-Est a localității Bologa, pe o terasă înălțată în apropiere de locul de vărsare a văii Săcuieului (Henț) în Criș în zona numită „Grădiște”. Valea Crișului Repede constituie calea de legătură dintre podișul Transilvaniei și câmpia vestică dinspre Tisa, de aceea rolul strategic al castrului consta, fără îndoială, în apărarea limesului împotriva triburilor de la Vest de Dacia.

Pe baza unei inscripţii descoperite în vecinătatea Bologii, la Almaşu Mare, pe drumul înspre Sutoru – Optatiana, numele latin al localităţii a fost întregit Resculum. În aceeași zonă, la Jebucu, a mai fost descoperită recent o bază de statuie pentru Jupiter care pomenește un vicus Rucconium (?). De aici provine și un altar votiv dedicat lui Jupiter de către un comandant al uneia din trupele care constituie garnizoana castrului de la Bologa, așadar nu este exclus ca numele așezării din apropierea castrului să fi fost cel din urmă, ca centru al unei zone care includea și villa sau așezarea de la Jebucu.

Dimensiunile primului castru cu incinta de pământ și lemn sunt de aproximativ 130,00 x 160,00 m. Fortificaţia este lărgită probabil cândva înainte de 133 p.Chr. anul primei menţionări a coh. I Aelia Gaesatorum în Dacia Porolissensis; sau, atunci când la Bologa este dislocată cohors II Hispanorum, înainte de 154 p.Chr. În ciuda omiterii din diplomele Daciei, între anii 110 p.Chr. şi 154 p.Chr., trupa ar fi putut evident continua să staţioneze în provincie, nefiind atestată nici în altă parte.

Au fost făcute săpături arheologice pentru o scurtă perioadă în anii ’30 de către M. Macrea, apoi, la sfârșitul anilor ’60, de către N. Gudea. Așadar, planul castrului este parțial cunoscut. Au fost dezvelite clădirile din partea centrală a castrului, fiind cele mai importante clădiri din castru.

Din anul 2012 au fost reîncepute cercetările arheologice, fiind concentrate în zona porții de nord (porta praetoria) și a clădirii comandantului (praetorium). Ultimul obiectiv este unul din cele mai bine păstrate din Imperiul Roman. Este o clădire de tip mediteraneean, cu o curte centrală împrejmuită de mai multe încăperi, majoritatea fiind încălzite pe sub podea.

Aproximativ în zona în care este localizat Centrul de Informare începe granița de Nord-Vest a Daciei, pe teritoriul comunei fiind localizate peste 10 turnuri de semnalizare și o mică fortificație în imediata vecinătate a clădirii, de la care pornește un baraj artificial de pământ care bloca valea Crișului în antichitate.

Cetatea de la Bologa/Sebesvár este una dintre cele mai importante fortificații medievale ale Transilvanei. Rolul său strategic a fost unul decisiv pentru protecția principalei căi de comunicație înspre/dinspre Ardeal în Evul Mediu. Aceasta este menționată documentar pentru prima dată în anul 1319, pentru ca după mijlocul secolului XIV să fie asociată demnității de comite al Clujului. În anul 1399, aceasta ajunge pentru o scurtă perioadă în stăpânirea domnului muntean Mircea cel Bătrân.
Începuturile construcției și ale funcționării cetății sunt legate de atestarea primului castelan al acesteia, omul de arme slovac, Dezideriu de Elephanth. Acesta va ajunge să constituie în jurul cetății unul dintre cele mai mari domenii feudale din Transilvania primei jumătăți a secolului XIV. Cel mai însemnat element de arhitectură al cetății îl constituie turnul-locuință. Realizare remarcabilă pentru epocă, donjonul reprezintă prima astfel de amenajare rezidențială atestată documentar în Ardeal.
Utilizată în mod constant până în veacul XVIII, cetatea documentează numeroase etape de transformări/adăugiri și distrugeri. Spre exemplu, pe laturile de est şi nord sunt vizibile transformările gurilor de tragere, adaptate armelor de foc. Cetatea a fost abandonată şi distrusă în jurul anului 1700, în contextul luptelor purtate de Habsburgi contra curuţilor.

Muzeul Memorial Octavian Goga se află în localitatea Ciucea și a fost cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Cinska Boncza, văduva poetului Ady Endre.
Complexul fost donat de Veturia Goga Statului român în 1966, cu condiția înființării aici a unui muzeu memorial care să poarte numele poetului. Ansamblul este astăzi un obiectiv turistic foarte important alcătuit din mai multe clădiri, adevărate bijuterii arhitecturale, unele dintre acestea adăpostind colecții de artă de o valoare impresionantă.

Clădirea Castel
Pe locul vechiului conac între 1921 și 1926, Goga clădește un imobil nou, pastrând în parte zidul și fundația celui vechi, extinzându-i suprafața și adăugându-i înca un nivel, cu ferestre ample și arcade semicirculare la parter, având în partea dreaptă supraînălțat profilul unui turn.
Clădirea avea un salon de primire bordat de cele cinci deschideri semicirculare imaginând o logie exterioară, sufrageria și câteva încaperi cu destinații domestice, iar la etaj – salonul de muzică, biblioteca, biroul de lucru al poetului, pe o latură, iar pe cealaltă dormitoarele și baia.

Casa Albă
Casa Albă adăpostește o expoziție etnografică ce cuprinde costume populare moldovenești, oltenești, oșenești și de pe Valea Someșului; covoare moldovenești, oltenești și oșenești; icoane pe sticlă și lemn, unele din sec. al XVII-lea, din ateliere din Scheii Brașovului sau de la Mănăstirea Nicula; ceramică de Vadu Crișului, Corund și Vama. Piesa cea mai interesantă din Casa Albă este un șemineu cu cahle de Corund pe care este inscripționată data fabricației: 22 IV 1864.

Casa Ady Endre
Corpul de clădire, unde a locuit cu intermitente Ady Endre în perioada 1915-1917, a devenit prin tradiție Casa Ady Endre.
După înființarea Muzeului Memorial, în 1967, Veturia Goga a deschis aici o expoziție etnografică cu obiecte din colecția familiei: ceramică și piese de mobilier românesc și maghiar, pictat în culori vegetale, de o mare frumusețe și diversitate, unele datând din sec. al XVIII-lea. Tot aici, a fost organizată o expoziție cu documente și fotografii referitoare la viața și activitatea lui Ady.
În prezent ,,Casa Ady Endre” gazduiește o frumoasă  expoziție memorială dedicată vieții și operei poetului maghiar Ady Endre, realizată în colaborare cu Muzeul de literatură ,,Petofi Sandor” din Budapesta, prin mijlocirea Consulatului maghiar din Cluj-Napoca.

Mausoleul
Monumentul funerar adăpostește mormintele soților Goga și a fost proiectat de către arhitectul G.M. Cantacuzino. Mausoleul este din marmură și mozaic de Murano, placarea cu mozaic a impunătorului edificiu fiind realizată manual de Veturia Goga pe parcursul a două decenii. Fundația mausoleului este din beton armat și are 8 m, iar înalțimea sa măsurată de la bază are 12 m. Mausoleul a fost inaugurat oficial în 1958, când rămășițele pamântești ale lui Octavian Goga sunt mutate din mormântul provizoriu în sarcofagul mausoleului.

Bisericuța
În 1939, dupa moartea poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un superb monument de arhitectură țărănească, biserica de lemn din localitatea sălăjeană Gălpâia, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, construită în 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, având acoperișul în două ape, învelită cu șindrilă de brad. Turnul bisericii – după modelul bisericilor maramureșene – se înalță cu mult deasupra arborilor din împrejurumi. Interiorul bisericii a fost acoperit cu pictură, din care se mai pastrează doar puține urme.

Mănăstirea
În perioada când a fost Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, Octavian Goga cumpara de la Cultul Reformat partea de sus a actualului domeniu dintre Castel si liziera padurii, inclusiv cladirea construita în 1909, actualmente Manastire. Aici nu se va face nici o interventie sau modificare, marturie stând sobele din interior, în numar de trei, zidite cu cahle secuiesti si datate 1909, 1910, 1911.
Imobilul are un plan paralelipipedic cu un singur nivel, aliniind de o parte si alta a coridorului de acces mai multe încaperi, conducând spre o încapere mai ampla situata la capatul coridorului, cu destinatia de refectoriu (sala de mese). Veturia înfiinteaza Manastirea urmarind si un scop practic: realizarea de cusaturi si tesaturi populare – cergi, covoare, costume populare.

Sursa: http://www.muzeuloctaviangoga.ro/

Biserica din Bologa

Ridicată între anii 1927-1929 și finalizată  în anul 1937, când a fost zugrăvită în interior și a fost adăugat iconostasul, biserica din localitatea Bologa este un monument ce se remarcă prin frumusețe și originalitate.

Zidurile bisericii au fost construite din piatra neagră, andezit de Bologa, o rocă foarte dură, prelucrată manual de meșterii cioplitori din sat. Pe lângă culoarea neobișnuită a zidurilor, biserica se evidențiază și prin arhitectura deosebită, în sensul că, prin felul în care a fost concepută, aceasta îmbină echilibat tradiții și stiluri aparținând religiilor ortodoxă și greco-catolică. Explicația constă în faptul că locașul de cult a fost inițial greco-catolic, abia după instaurarea comunismului, în 1948, biserica a devenit ortodoxă.

Biserica Ortodoxă din Valea Drăganului

Dintre toate bisericile din Comuna Poieni, cea mai reprezentativă este biserica din Valea Drăganului. Construcţia edificiului a durat aproape 10 ani, lucrările începute în anul 1972 finalizându-se abia în anul 1982.

Arhitectul Virgil Salvan şi inginerul Leheanu au alcătuit proiectul bisericii, inspirându-se din construcţia uneia dintre cele mai reprezentative biserici ale României şi anume Curtea de Argeş.

Biserica a fost construită într-o zonă mai înaltă a satului, cunoscută sub numele de ¨Pod¨.

Picturile interioare au fost realizate de pictorul Samoilă Cristian. Pictorul a utilizat un colorit luminat de roşu cinabru, maro, verde măsliniu, argintiu şi auriu, redând personaje biblice ce exprimă profunde stări sufleteşti. Scene precum:¨Naşterea Domnului¨, ¨Închinarea magilor¨, ¨Fuga în Egipt¨, ¨Botezul Domnului¨, ¨Răstignirea pe cruce¨, ¨Învierea Domnului¨ şi multe altele te îndeamnă la rugăciune şi meditaţie.

Biserica din Valea Drăganului este o realizare cu o valoare inestimabilă, o bijuterie artistică, plină de armonie şi bun gust care are întotdeauna porţile larg deschise pentru toţi cei care vor să îi calce pragul.

Cascada Moara Dracului

Cascada Moara Dracului, situată pe versantul vestic al munţilor Vlădeasa, în apropiere de Valea Drăganului și Stâna de Vale, este o cădere de apă în două trepte ce impresionează prin frumusețe. Cu o înălțime de aproape 25 de metri, cascada este încadrată într-un decor de vis: ascunsă în sălbăticia pădurii de conifere, apa se prăvălește într-o vale îngustă străjuită de blocuri imense de stâncă.

La cascadă se poate ajunge atât din Valea Drăganului cât și de la Stâna de Vale. Pe traseul din Valea Drăganului se merge urmând drumul forestier de la coada lacului Drăgan (Floroiu) până la cantonul Ciripa. Până aici se  poate merge şi cu autoturismul. De aici se va urma fie marcajul cruce albastră ce vine de la Stâna de Vale şi merge spre Cascada Moara Dracului, fie marcajele triunghi roşu şi bandă galbenă ce duc spre Vârful Buteasa respectiv Piatra Tâlharului până la intersecţia acestora cu marcajul de cerc galben care duce la Cascada Moara Dracului. 

Biserica Ortodoxă din Tranișu

Biserica din lemn din localitatea Tranișu este o adevărată bijuterie arhitecturală, construită de către meșterul popular Florin Sarbu, din Sângeorz Băi, împreună cu echipa sa. Sfântul lăcaș poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și a fost edificat între anii 2012-2016 din contribuția benevolă a credincioșilor parohiei Tranișu, cu sprijinul autorităților locale și sub îndrumarea preotului paroh Ic. Pascu Narcis Rus.

Piatra de temelie a fost pusă în data de 30 aprilie 2012, iar în zilele de 11 și 30 iulie 2013 s-au sfințit crucile de pe turlele bisericii și clopotele. Sfințirea bisericii a fost făcută în data de 15 mai 2016 în cadrul unei ceremonii religioase impresionante oficiată de către I.P.S. Andrei Andreicuț Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului împreună cu protopopul Huedinului și un numeros sobor de preoți.

Barajul Drăgan

Barajul Drăgan este o construcţie de beton în arc dublu curbat, amplasat pe râul Drăgan, în amonte de confluenţa cu Valea Sebeşului, la o altitudine de 1280 de metri.

Având o înălțime de 120 de metri și o deschidere de 424 de metri, barajul primeşte înăuntrul său apele râului Drăgan care se formează prin captarea mai multor pâraie și formează un lac de acumulare de 292 de hectare, cu 112 milioane de metri cubi de apă.

Principalele funcţii ale barajului sunt: producerea de energie electrică prin Centrala Remeţi, atenuarea undelor de viitură de pe râul Drăgan şi regularizarea anuală a debitelor din lacurile Drăgan, Iad şi Sacueu.

Pe lângă beneficiile economice pe care le are pentru zonă, lacul este de o frumuseţe rară. Strălucirea apei, cerul de un albastru intens, pădurile verzi de brad care se întind până la marginile barajul şi munţii falnici formează o adevarată oază, unde toţi iubitorii de natură pot să petreacă clipe de neuitat şi să înţeleagă în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă aer curat, linişte şi splendoare.

Explicaţie a principalelor marcaje turistice

– marcaj numit „banda roşie”, „linie roşie” – folosit pentru a arăta traseele principale şi pentru traseele de creastă

 – marcaj numit „cruce galbenă” – folosit pentru a arăta traseele de intersecţie, de legătură

 – marcaj numit „triunghi albastru” – folosit pentru a arăta traseele secundare şi drumul spre un vârf de munte

– marcaj numit „punct roşu”, „cerc roşu” – folosit pentru traseele în circuit, atunci când sunt cercuri simple; pentru traseele dus-întors când sunt cercuri duble, cu alb şi roşu

– marcaj numit „pătrat roşu” – nu este folosit pentru trasee în sine, ci pentru delimitarea zonelor de rezervaţie

– marcaj numit ,,punct în cercuri duble” – este folosit pentru marcarea traseelor dus-întors (trasee circuit)

2. Cum sunt clasificate traseele montane?

Sunt 4 criterii dupa care se clasifică traseele montane:

TIMPUL DE MERS (exprimat in ore si minute)
– pe teren plat sau pante mici 4 km/h
– urcus, pe o poteca batatorita de la 350 m diferenta de nivel/h
– urcus pe o poteca mai putin batatorita de la 250 m diferenta de nivel/h
– coborare pe o poteca batatorita de la 450 m diferenta de nivel/h
– coborare pe o porteca mai putin batatorita de la 400 m diferenta de nivel/h

SEZONALITATEA
Dupa sezon, traseele se impart in cele de toamna si primvara, de vara si de iarna. In functie de sezonalitate, veti observa ca unele trasee sunt inchise in anumite perioade ale anului si este bine sa nu va aventurati acolo.

GRADUL DE DIFICULTATE
– grad mic de dificultate – dureaza aprox. 3-6 h, diferenta de nivel este intre 300-700 m si efortul fizic este redus
– grad mediu de dificultate – dureaza 4-8 h, diferenta de nivel este intre 500-1 000 m si efortul fizic depus este considerabil, insa se poate urca si in lipsa unei conditii fizice deosebite
– grad mare de dificultate – dureaza 5-9 h, diferenta de nivel este intre 800-1 500 m, efortul fizic este sporit si aveti nevoie de ceva antrenament inainte, pentru ca urcusul este continuu si abrupt

NIVELUL DE ECHIPARE
Dupa acest criteriu trebuie sa aveti grija ce echipament de munte va alegeti inainte sa porniti la drum. Exista 3 tipuri de trasee in acest sens:
– cu echipament sportiv obisnuit
– cu echipament sportiv special (polare, ghete sau bocanci de munte, geci, bete de trekking)
– cu echipament sportiv foarte complex (bocanci speciali, crampoane, pioleti, scripeti, hamuri, carabiniere, espadrile)

Acest traseu este situat pe valea cu acelasi nume la o altitudine de 550 m începând cu drumul national nr. 1 Halta CFR Valea Draganului la km 549. În drumul national nr. 1 se pot vedea indicatoarele/14 km pâna la Lunca Viseului si 2 km pâna la cooperativa.
Din soseaua principala drumul se îndreapta spre sud, trece calea ferata si râul Crisul Repede. La capatul podului peste râul Crisul Repede se poate vedea un indicator pe care scrie: 20 km pâna la Barajul hidrocentralei Dragan Remet, se intra în satul Valea Draganului. Drumul urmeaza partea stânga a râului Dragan.
Drumul auto judetean nr. 764, drum asfaltat pe o distanta de 24 km pâna la santierul hidroenergetic Dragan Remet, gura pârâului Sebes. Dupa ce se intra în satul Valea Draganului, la o distanta de aproximativ 700 m, pe partea dreapta a drumului judetean se poate vedea o cladire cu etaj tip cabana, este motelul Dragana, apartinând sotilor Spataru. Aici turistul poate gasi în bune conditii loc de cazare si masa pe tot timpul anului. La o distanta de aproape 2 km se observa pe partea stânga a soselei o cladire impunatoare în forma de “U”. Este scoala generala din localitate, data în folosinta în anul 1956 În fata ei se vede monumentul eroilor cazuti în cel de al doilea razboi mondial.
Lânga borna kilometrica 2 se poate vedea un loc viran pe care a fost construita în anul 1902 prima cladire de scoala mai moderna. În apropiere se pot vedea sala de nunti unde cetatenii satului pot organiza nunti, sala are o suprafata de 100 metri patrati. Este dotata cu tot ce este necesar bunei desfasurari a unei nunti. Vesela necesara, mese, banci, bucatarie, magazie cu vesela pentru 500 de persoane, în bucatarie este introdusa apa prin cadere. În apropiere de sala de nunti se gaseste asezat într-un parculet monumentul eroilor cazuti în primul razboi mondial, apoi posta, magazinul universal.
Cum treci de o mica curba si privesti spre vârful “TICLU” înalt de peste 700 m. De la acesta se încep muntii Vladeasa, pe o ridicatura mai înalta a satului se vede impunatoarea biserica ce s-a construit prin truda credinciosilor timp de aproape 10 ani. Biserica este un edificiu maret cum putine sunt în tara asta lasate. Are o capacitate de 2000 de locuri, cu balcoane si o pictura de toata frumusetea.
Drumul asfaltat continua pâna la kilometrul 5 unde se poate vedea al doilea pod peste râul Dragan. Vis a vis de acest pod se poate vedea un alt pod mai vechi peste care cu ani în urma a trecut trenuletul aici fiind construita calea ferata forestiera, unde mocanita aduce vagoanele încarcate cu busteni spre fabrica de cherestea din Poieni sau pe turistii care s-au minunat de frumusetile vazute ale vaii Draganului. Dupa 7 aproximativ 200 m, se poate vedea constructia cantonului silvic si a scolii nr. 2 cu clasele I-IV construita în 1928. Imediat pe dreapta se deschide un drum forestier pe Valea Lungii si se vede pârâul Valea Lungii, afluent al Draganului. La kilometrul 6 pe dreapta se desprinde un drum asfaltat ce duce pâna în fata complexului turistic compus din trei cabane dotate cu instalatii sanitare, curent electric, radio, televizoare si telefon. Aici se asigura tot confortul, masa, cazarea în tot timpul anului. În amonte la kilometrul 7 pe stânga se afla înca o vila, vila “IUBU” dupa numele celui care a construit-o, doctorul ORL din Cluj-Napoca decedat în urma unui grav accident de masina. Planul cabanei, cum sa fie materialul lemnos din care sa se construiasca aceasta cabana a fost întocmit si recomandat de catre marele nostru scriitor LUCIAN BLAGA, mare prieten cu doctorul Iubu si admirator a peisajului de pe Valea Draganului. Soseaua asfaltata trece din nou pe malul drept al Draganului si iese din Valea Draganului dupa ce a trecut si al treilea pod peste râul Dragan intrând în satul Tranis, sat atestat documentar în anul 1475. Satul este rasfirat pe doua dealuri. Iar în gura unei vai largi ce vine din stânga cum mergem în sus, se vede pârâul Valea Visagului, afluent al Draganului. La intrare pe Valea Visagului se vad doua cladiri este cooperativa din Tranis si caminul cultural. De la aceste cladiri în sus pe Valea Visagului începe traseul turistic ce duce la cabana Vladeasa.
Continuându-si drumul asfaltat traseul turistic ce duce spre baraj, turistul, dupa o cotitura între doua stânci “La Baiasa” da cu ochi de o cladire impunatoare care nu este altceva decât scoala din Tranis care aduna si scolarizeaza copii de pe toate dealurile si vaile Tranisului.
Lasând în urma scoala un traseu mai salbatic, cu versanti înclinati, acoperiti cu paduri dese de foioase, în care începe sa apara si rasinoasele. Ici colo stânci negre, eruptive si metamorfice strapung învelisul vegetal, dând o nota severa peisajului. Suntem în preajma stâncilor “DALATRUCI”. Dupa înca trei kilometri de drum serpuit prin defileu, valea se largeste, lasând locul unei lunci în care este cuibarit satul Lunca Visagului atestat documentar în 1900. La o strâmtoare a vaii se afla Gura Bulzului, ce coboara din versantul drept si care este însotit de un drum forestier si de un traseu turistic usor de parcurs pâna la cabana Vladeasa. De la valea Bulzului dupa 200 m se ajunge la cooperative din sat, iar daca treci un pod de lemn peste râul Dragan ajungi la scoala si biserica. Satul Lunca Visagului este raspândit pe toate dealurile doar putine case se gasesc pe vale. De-a lungul soselei ce trece prin Lunca Visagului se pot vedea înca de la intrare în sat mai multe cabane construite din lemn si cu mult gust, proprietatea mai multor oraseni din Cluj Napoca si Oradea, medici si cadre didactice universitare. Mergând mai departe, valea se îngusteaza pâna când se ajunge la Zarnisoara când valea iar se largeste. Largirea este determinata de confluenta cu Zarnisoara, afluent al Draganului.Drumul asfaltat continua sa se urce coasta, pentru a ajunge la punctul Floroiu, sediul santierului si de aici se continua prin Dealul Caprei spre Remet.
Drumul pe Valea Draganului de la Zarnisoara în sus, continua pâna mai jos, unde se afla în timpul constructiei barajului, fabrica de betoane si în special funicularul care transporta materialul necesar constructiei barajului, pe un drum forestier pietruit, ce da din alt drum asfaltat spre dreapta. Dupa aproape un kilometru se vede barajul si lacul de acumulare.
Lacul de acumulare Dragan este amplasat pe râul Dragan în amonte de confluenta cu valea Sebesului. Bazinul hidrografic al râului Dragan pâna la amplasarea barajului are o suprafata de 159,2 km patrati.
Barajul este situat la o altitudine de 1280 m deasupra marii. Principalii parametrii ai barajului sunt:
– Cota coronamentului 856 m D.M.
– Cota fundatiei 776 m
– Înaltimea barajului 120 m
– Lungimea în coronament 424 m
– Grosimea la coronament 6 m
– Grosimea maxima la baza 28 m
– Suprafata lacului 290 m
– Lungimea lacului 6 km
– Volumul de beton proiectat 470.000 mc
– Volumul total de apa al lacului 112 milioane mc
– Tunelul de aductiune a apei din Dragan la centrala – Remet are o lungime de 4330 m.
– Diametrul aductiunii 3,6 m
– Debitul instalat 40 mc/secunda
Dupa ce se trece drumul peste baraj, ne îndreptam spre partea dreapta a barajului pe un drum forestier si dupa 4 km dam de un afluent al Draganului, Zarna si de o stânca pe care scrie: “Spre cabana Vladeasa” si semnul triunghiului albastru care ne ghideaza drumul spre cabana Vladeasa. Dupa ce am parasit cabanele forestiere din valea Zarnei, drumul forestier continua din valea Zarnei, tot pe partea dreapta a Draganului, trecând printr-un peisaj salbatic. Dupa 2 km, drumul se largeste si din vale vine un alt afluent al Draganului, Craciun.
În gura Craciunului se întâlneste pe o înaltime mai mica o cabana silvica ce apartine Ocolului Silvic Remet, folosita de muncitorii sezonieri ai ocolului silvic pentru adapostirea muncitorilor la diferite lucrari de amenajari silvice sau la culesul fructelor de padure. Pe drumul ce duce la Tâlharul se vede o alta cabana forestiera construita din prefabricate. Lasam în stânga Valea Tâlharului si ne îndreptam tot pe drumul forestier, ca dupa 1 km, sa dam peste o alta cabana silvica la care i se spune “La vila”. Dupa alti 6 km valea se largeste si drumul intra într-o mare poiana strajuita de un canton silvic CIRIPA, cabana cu etaj. În curtea cantonului te îmbie la un popas o masa cu banci si un excelent izvor.
Din curtea cantonului se poate merge la STÂNA DE VALE, marcaj, crucea albastra. Pe stânga vaii porneste o poteca care urca spre Muncei, pentru a coborî apoi, dupa 2 ore, la statiunea climaterica Stâna din Vale.
Din curtea cantonului Ciripa pe o poteca ce urmeaza malul drept al vaii, se urca timp de 2 ore la “Moara Dracului”, una dintre cele mai vestice cascade din Muntii Apuseni (30 de metri înaltime).
De la cantonul Ciripa, drumul forestier continua înca 4 km pe vale în sus fara sa mai prezinte interes deosebit, deoarece valea se îngusteaza si nu mai are poieni largi. Totul da un aspect salbatic.

CARACTERISTICI:
Traseu nemarcat
Accesibil atât vara cât si iarna
Distanta: 12 km
Durata: 8 ore
Circuit usor, drum forestier bun, accesibil si cu masina Aro pe o distanta destul de mare.
Cel care doreste a petrece o zi de neuitat pe meleaguri de o rara frumusete a vaii Draganului, îi recomandam a face o drumetie pe traseul turistic: Circuitul Vaii Lungi, afluent al râului Dragan, circuit cu peisaje naturale de o rara frumusete, o vale lipsita de curenti, cuprinsa de o liniste monumentala.
Circuitul Vaii Lungi este un traseu marcat, usor de parcurs, drum accesibil, fara multe urcusuri si coborâsuri, cautând ca pe întreg parcursul a tine firul vaii.
Ajunsi în fata scolii nr. 2 si a cantonului silvic, lasam drumul judetean 764 sa-si continue parcursul spre Tranis si ne abatem pe ramificatia din dreapta, pe un drum forestier bine întretinut, drum care tine firul Vaii Lungi.
Dupa circa 200 m dam de un pâlc de case. Pe stânga casele familiilor Toma, iar pe dreapta familia Giurgiu. Dupa alti zeci de metri ne întâmpina câteva cabane, construite din lemn necioplit a unor clujeni. Continuând drumul, dupa o curba se vad stâncile unde altadata era o cariera de piatra unde lucrau aproape 200 de muncitori vestiti cioplitori de piatra. Aceasta cariera de piatra a fost deschisa în 1928 de catre Dumitras Gheorghe a Niculii.
Înainte de a intra în cariera, drumul se bifurca, unul o ia spre dreapta, iar altul spre stânga. Cel ce tine firul vaii spre dreapta e pârâul Zapodiei, afluent al vaii Lungi, iar cel din stânga firul apei Valea Lungii. Se continua drumul spre stânga si dupa circa 350 m se da de o plantatie de brad în dreapta drumului, iar în stânga lui coboara o carare ce vine de pe Dealul Mincii si de la cabanele turistice.Pâlcul de padure de-a lungul vaii se întinde pe o distanta de circa 400m. Drumul se continua, se trece peste un podet si se da de un pâlc de padure de fag care la un moment dat se întrerupe, urmând un alt pâlc de padure de brad pe o distanta de mai bine de un kilometru. Pe dreapta drumului pâna la pârâul Custurii, iar dam de padure de fag. Padurea de brad continua pâna ajunge la pârâul lui Canceu. Continuam drumul pâna la Afinisu, drum pe care-l tinem pâna la câmpul Secatura lui Zangor.
Ajunsi la secatura lui Zagor, o luam pe un drum forestier de tractoare si se poate ajunge la Beciu, hotar cu comuna Bulz din judetul Bihor.
De aici se merge pe coasta Dealului Mare pâna la Frunteoasa, dupa care se coboara tot pe un drum forestier de tractoare pe o creasta pâna la Grumazi (teren în forma de grumazi). De la Grumazi spre dreapta se merge tot pe un drum forestier pâna la pârâul Ogrezii se coboara pâna la pârâul Zapodii, unde se continua drumul forestier si se ajunge pe acest drum la dinamitera si de aici în cariera de piatra, luând drumul pe care am intrat pe valea Lungii, multumiti si satisfacuti ca în aceasta drumetie am cunoscut înca un loc de vis si frumusete a vaii Draganului.

Durata 4-5 ore
Distanta 15 km
Acces în tot timpul anului
Descrierea traseului
Ajungem de la complexul de cabane Valea Draganului pe drumul judetean 764, drum asfaltat la kilometrul 8,5 în fata cooperativei de consum Tranis si a caminului cultural, la gura unei vai mai mari afluent al Draganului e Valea Visagului. Case ce se întind jos în vale sunt putine, deoarece casele acestui sat sunt rasfirate pe toate dealurile: Merisor în partea stânga a Draganului, Avramesti si în Tranis sus pe deal.
Traseul turistic spre cabana Vladeasa începe urmând drumul printre doua cladiri cooperativa si caminul cultural tinând lungul Vaii Visagului spre izvor. În drumul nostru pe vale în sus vom întâlni mai multe diguri care sa mai diminueze unele distrugeri ale apei în caz de inundatii. Drumul trece printr-un peisaj de toata frumusetea de o parte si de alta a drumului mai ales peisajul cel de padurea de fag. Dupa un kilometru de drum trecem peste un podet de beton, lasam la o parte drumul ce o ia spre stânga, drum numit “Drumul lui Puris”, drum ce duce spre Tranis sus la catunul Bortesti.
Ne continuam drumul de-a lungul vaii si dupa un alt kilometru ajungem la fosta moara a “Mijii”. Lasam drumul din stânga, drum ce duce la scoala din Tranis sus. O tinem înainte pe drumul ce se îngusteaza din ce în ce mai mult, ajunge sa devina o carare ce merge paralele cu valea Visagului pâna la cooperativa din satul Visag si un pâlc de case.
De la cooperativa drumul satesc se continua spre satul Rogojel. Drumul face numeroase serpentine, mereu spre versantul nordic al culmii care uneste creasta Vladesei cu vârful Rogojel.
Drumul spre cabana Vladeasa urca lin, formând o alee taiata prin padurea de conifere. La iesirea din padure se patrunde în poiana PRINTURI, poiana în care se afla cabana Vladeasa la o altitudine de 1430 m. Cabana cu cea mai mare altitudine din judetul Cluj. Cabana dispune de 34 de locuri cu un bufet deschis în permanenta.

Traseu nemarcat, dar usor de strabatut
Durata: 3 – 4 ore
Distanta 9 km
Caracteristica traseului: Traseul este nemarcat. Este usor de strabatut, cu nu prea multe pante. Este accesibil în tot timpul anului
Descrierea traseului:
Traseul începe din satul Valea Draganului, pe drumul judetean 764, drum asfaltat si dupa 18 km de mers cu masina s-au cu autobuzul se ajunge în satul Lunca Visagului pâna în dreptul vaii Buzului. aici parasim drumul judetean si la stânga ne îndreptam spre drumul forestier ce duce pâna pe valea Bulzului altadata punct de lucru forestier. Drum usor de strabatut fara urcusuri si coborâsuri mari. Se continua drumul înca 1,5 km pe drumul forestier pâna la pârâul Bulzului. De aici urmeaza un drum forestier de tractoare cam de un kilometru prin padure. În partea stânga ajungem la o stânca golase, pe o suprafata de circa 5 ha se ajunge într-o poiana numita Poiana Sentei. Aici ti se deschide o poiana cu o priveliste minunata. Se poate vedea Valea Darei afluent al Draganului, vârful Plaiului. Din poiana Sentei se mai merge un kilometru pe poteca la stânga drumului de tractoare si se ajunge la o poienita numita Stânisoara. aici se întâlneste marcajul banda albastra ce marcheaza traseul Tranis cabana Vladeasa. În continuare drumul urmeaza creasta, ce ne permite sa aruncam o privire spre întunecatele funduri din dreapta urcusului, apoi se trece pentru putin timp în dreapta crestei, dar o sageata ne atentioneaza unde trebuie sa parasim drumul larg si sa revenim la stânga pe creasta. Tot în urcus se ajunge la o frumoasa poienita situata chiar pe creasta înconjurata molizi falnici, bogat îmbracati. Traversam creasta, mergem la orizontala si mai traversam o poiana. Drumul continua înca putin si apoi coboara creasta. Dupa 10 minute de la ultima poienita, drumul se bifurca, dar o sageata albastra ne arata ca trebuie sa coborâm pe ramura de sus. Înca 10 minute si ajungem la o culme într-o mare poiana. Este poiana “PRINTURI” în care se afla cabana Vladeasa.
La descrierea traseului am fost ajutat de catre padurarul PASCALAU TEODOR nascut la 9 octombrie 1951 în satul Lunca Visagului judetul Cluj.

Marcaj: Triunghiul albastru
Durata: 4 – 5 ore
Distanţa: 14 km
Descrierea traseului:
Marcajul începe la confluenţa râului Zarna cu Drăganul. Locul este marcat de o largă poieniţă în care se află mai multe case. Primul semn se află pe o stâncă la gura văii însoţit de indicaţia: “Spre cabana Vlădeasa”. Traseul urmăreşte în amonte drumul forestier care urmează malul drept al văii Zarnei. El ne conduce prin pădurea înaltă de molid în care este tăiată o frumoasă alee, flancată din când în când de stâncărie mai sus este o altă poiană, dezvoltată mai mult pe malul stâng, găzduieşte câteva clădiri ridicate sub colinele nordice ale dealului Gura Zărnii.
În amonte drumul intră din nou în pădure şi se îndreaptă spre gura văii Cerna, afluent pe stânga al Zarnei. Din mica poiană de la confluenţa Cernei, drumul începe să urce mai tare prin pădurea de molid cu mici ochiuri de poieni, mereu pe lângă firul apei. La confluenţa cu Rachitişul, afluent pe stânga al Zarnei, pe care urci 3 km un drum secundar, o poiană îngustă adăposteşte câteva case ce aparţin muncitorilor forestieri. În faţă, spre est, se vede dealul Tarniţei (1702m) pe care vom ieşi după câteva ore de parcurs. Până aici ajunge ramura de pe Zarna a lacului de acumulare Drăgan. Mai sus drumul ajunge la o confluenţă pe stânga unde se află şi rampa de încărcare a buştenilor.
De la gura Zarnii până aici sunt 3 km. Drumul continuă pe vale încă 3 km, noi îl părăsim însă aici puţin în aval de podul care ne trece pe malul stâng. Din valea Zarnii îi urcăm la început pe grohotişuri, pe o potecă bună, bine marcată, după care suim pieptiş circa 20 de minute, prin pădure, până într-o şa adâncă cu păşune şi câteva stâne aciuite pe marginea ei. Şeaua în care ne aflăm este între dealul Cerneagura, la vest stânga Dealul Prislopului, la est Valea dinspre nord este valea Zărnişoarei prin tăietura ei se zăreşte versantul stâng al văii Drăganului pe care apar câteva case ce aparţin de Lunca Visagului.
Drumul spre cabana Vlădeasa urcă pieptiş pe culme prin pădure, circa 10 minute, după care cotim jumătate dreapta şi suim de-a coasta colinele sudice ale dealului Tarniţa.
Versantul muntelui este tăiat pe această porţiune de o sumedenie de drumuri ale exploatării forestiere, drumuri de care ce merg paralel cu curba de nivel, ele trebuie evitate cu atenţie.
Poteca de urmat ne conduce prin tăietura de pădure, cu marcaj uneori, rar peste grohotişuri întinse, cu bolovani acoperiţi cu licheni. Mai sus poteca se îndreaptă spre stânga, pătrunzând la început în rariştea de molizi, apoi printre tufe de ienuperi, în serpentine până pe culmea estică a Tarniţei. În dreapta dincolo de tăietura adâncă ce se deschide sub noi, apar crestele ce se desfac din vârfurile Vârfuraşului Buteasa şi Bohodei în planuri succesive.
Din culme cotim la dreapta şi coborâm lin prin pădure până într-o şa. În dreapta se află sălbaticele pâraie de la obârşia Zarnei, iar la stânga spre nord, bazinul Darei dominat de înălţimile împădurite din Dealul Sfinţilor. Până aici din şaua cu stâne situate Cernagura şi Prislop, se urcă circa o oară şi câteva minute.
În continuare spre Vlădeasa traversăm o poiană spre est pe culme şi urcăm din greu până la un drum de care. Îl urmăm la stânga prin pădurea de molid cu rare luminişuri, apoi mai sus prin tufe de ienuperi. În stânga se vede o parte a văii Dara brăzdată de o sumedenie de torenţi ce se strecoară prin pădure. După o jumătate de oră se iese în gol alpin având pe dreapta o culme ce se profilează în zare. Încă câteva minute de urcuş şi se ajunge la creasta principală a masivului Vlădeasa la circa 1660 m altitudine. Creasta, orientată spre nord-sud, se continuă spre stânga cu vârful Stânişoara şi este împădurită, iar spre dreapta, sud, culminează în vârful Vlădeasa.
De pe culme, de lângă indicatorul turistic, privirea cuprinde una dintre cele mai frumoasa privelişti ale Apusenilor. Spre est şi nord-est se dezvăluie culmile terminale ale Munţilor Vlădesei, crestate adânc de văi afluente Crişului Repede (Ogringusa, Alunişu, Săcueu şi Răchiţele). În depărtare apare uşor ondulată depresiunea Huedin, flancată de dealuri mai domoale.
Poteca spre cabană este însoţită de semne de marcaj punct roşu după 30 de minute de coborâre de la creastă, timp în care poteca traversează de câteva ori drumul de care ce coboară în serpentină, se intră în poiana frunturii, iar ca apa Vlădeasa este marcată de un grup de molizi ce o străjuiesc în amonte.

De la bifurcație din botul de deal de deasupra Zărnișoarei, drumul asfaltat continuă să urce înca 2 km, până se ajunge la un cot de drum unde în timpul construcției barajului era un furnicar care ajută la turnarea betonului în corpul barajului în curs de ridicare. De aici panorama se deschide impresionantă asupra crestei principale a masivului Vlădeasa și întreaga cunună ce delimiteaza bazinul Văii Drpganului, acoperit de ppduri dese de molid li încununate de largi pajilti alpine. La dreapta privirea scapp departe în largul văii Șebeșului în care se vede oglinda lacului de acumulare, iar la stânga Drăganului, în care se vede, de asemenea, oglinda apei lacului de acumulare. De la funicular drumul se îndreaptă spre două părți. Una o ia spre barajul Drăgan și continuă pe un drum forestier până la Ciripa, iar altă bifurcație drumul urcă pe lângă clădirile de la Floroiu, fostul sediu al șantierului și se angajează în versantul stâng al văii Târsa, afluent al Șebeșului. După 2 km de drum asfaltat se ajunge pe cumpăna de ape dintre bazinul Drăganului și Iadului. Drum cu serpentine. Ajuns în vârful Caprei drumul ce coboara spre Șeniu afluent al Văii Iadului. De aici se deschide o frumoasă priveliște spre culmile pleșuve, acoperite de largi poieni, care mărginesc spre vest bazinul Iadului. Un cot la stânga pe culme, altul la dreapta, încă unul la stânga sub creasta menționată și la 6 km de la începutul coborâșului traversăm Valea Bisericii, afluent al Șeniului. Cu un coborâș prelung, ținând malul drept, ajungem la șantierul hidrocentralei.
Spre Stâna de Vale drumul urmează prin lunca văii Guga. După alți 6 km de la gura Văii Guga, la Cantonul Silvic Dealul Mare, o barieră pune restricții de circulație. Din cauza cheilor înguste de amonte, circulația se face dirijat, alternând dintr-o direcție în alta. Lunca largă dispare brusc și se intră în porțiunile de chei. După 1 km de la barieră, drumul trece în versantul stâng, unde va rămâne mult timp. El se strecoară greu printre stânci ce stau parcă să se prăvălească, este îngust, face numeroase coturi bruște, periculoase. Conducătorii auto trebuie să conducă cu mare atenție și cu viteză redusă.
Valea este tăiată între pereți verticali de sute de metri de roci eruptive. Firul apei este încurcat de imense blocuri căzute din versanți care crează repezișuri și cascade. Așa este frumoasa cascadă Iadolina aflată la circa 1 km în amonte de la ultimul pod unde deși șoseaua este strâmtă, merită să se facă o scurtă oprire pentru a admira tumultul de ape și succesiunea de repezișuri și bulboane adânci. Locul îl reperam după un colț la dreapta și un hău adânc care se deschide la stânga.
Cascada se află sub nivelul șoselei. Ceva mai sus, pe un afluent pe dreapta putem admira o altă cascadă, Voalul Miresei, care se prăvălește înspumată peste un prag abrupt.
Urmează porțiuni abrupte cu pereți înalți alternând cu versanți puternici împăduriți. Traversăm apoi trei vâlcele ce coboară din versantul din dreapta al treilea fiind Valea Iadului, unde se află frumoasa cascadă Săritoarea Iedului. Cascada poate fi atinsă în 30 de minute, utilizând marcajul punct albastru, care începe la 40 de metri amonte de gura văii Iedului. De aici până la Stâna de Vale ne va orienta marcajul punct albastru. O lărgire a șoselei permite parcarea mașinilor celor ce vor sa urce pâna la cascadă.
În amonte de gura Ieduțului, versanții se mai domolesc și treptat dispar pereții și stâncăraia, locul luându-l versanții împăduriți, unii din ei chiar defrișați și unde se găsește cantonul silvic Mugurașul. La circa 2 km într-un mic șantier unde se lucrează la o galerie de apă, galerie ce face parte din complexul lucrărilor energetice Drăgan-Valea Iadului. Aici vine din dreapta un afluent mare, Cârligatele, pe care urcă un drum forestier. Drumul parcurs trece în versantul drept și după ce urcă încă 3 km, cu panta ceva mai mare prin pădurea deasă de molid, ajunge în larga depresiune în care este adăpostită stațiunea STÂNA DE VALE.

Marcaj: Cruce albastră
Durata: 2 ore
Distanța: 6 km
Descrierea traseului:
Se pornește din fața hotelului Iadolina spre Izvorul Minunilor, urcând lin către est, pe un drum semiasfaltat. Se trece prin fața cantonului silvic Ieduțu, este un drum pe care se află vechea troiță. Mai departe pe dreapta se găsește după aproape 500 m de la hotel, asfaltul se termină, în stânga apare și izvorul puternic al cărui apă se prevale peste stâncile acoperite de mușchi. Părăsim drumul forestier și urcăm pe o potecă lată de pe versantul drept al văii. Curând se intră în pădurea de fag din care se vede în dreapta firul văii și drumul pe care l-am părăsit. Urmează o zonă în care fagul este în amestec cu molidul, aici poteca largă cotește usor spre dreapta (est), de unde se aude și zgomotul unei cascade, apoi imediat mai sus se ajunge la un izvor cu apă excelentă, loc de popas, sumar amenajat cu mese și bănci. De la Izvorul Minunilor s-a parcurs mai bine de 1 km.
Din acest punct părăsim drumul lat urcând din greu spre N-NE pe o potecă îngusta chiar pe deasupra izvorului, pe lângă un fag cu trunchiul ciudat îndoit. Suim astfel pe un loc plat la o răriște de pădure cu multe cioturi de arbori, apoi la o creastă de poieni frumoase și pâlcuri de molizi tineri suntem în Aria Vulturilor, unde pe un stâlp de marcaj se indică: “Spre Valea Drăganului” 1 oră. Continuăm în direcția indicată traversând o creastă cu un drum pe ea, apoi coborâm într-o poieniță de pini din apropierea unui stâlp metalic de unde se vede creasta Buteasa-Britei cu șeaua și stâncării. În stânga se vede Dealul Muncei acoperit cu vegetație alpină și străbătut de un drum larg. Poteca ne duce în coborâși până la firul pârâului “Aria”. După traversare se începe urcusul, la început în zone mai mlăștinoase. Se intră apoi pe un loc plat. Suntem în poiana Munceilor. Următorul stâlp de marcaj de metal indică spre Valea Drăganului ½ de oră. Poteca spre Ciripa coboară lin puțin spre dreapta, la început prin pădurea alpină după care pătrunde în păduri cu poieni.
Treptat pădurea devine compactă, iar panta abruptă. Trecem pe lângă o bancă, coborâm în stânga, apoi închidem o serpentină largă, cotind spre dreapta pâna jos la cantonul Ciripa din Valea Drăganului, unde ne așteaptă un popas bine meritat cu bănci și mese precum și cu apă rece și cristalină .

Traseul începe din fața cantonului silvic Ciripa, situat pe Valea Drăganului, la altitudinea de 1046 m. De la canton ne îndreptăm spre sud-est pe o poteca ce urmează malul drept al văii și ne urcăm timp de cca 2 ore, la Moara Dracului, unde apa cade de la o înalțime de 30 m.
Poteca duce prin pădure, pe piciorul de munte format în amonte de afluentul Drăganului, pe dreapta, valea Moara Dracului. La început urcăm din greu pe o potecă largă, apoi, când panta se mai îndulcește, urcăm de-a coasta prin dreapta crestei, prin sudul ei. Mai sus, poteca face o curbă strânsă la stânga, apoi alta la dreapta și iese din nou la creastă printr-o poieniță la o altitudine de 1323 m.
Din Valea Drăganului (Ciripa) se urcă cca 35 de minute și o diferență de nivel de 280 m. În poieniță se desface la stânga deviația spre cascada Moara Dracului, conform unui indicator cu săgeată ce se află la ramificație .
Din poiană coborâm spre stânga, pe poteca ce traversează pădurea, având sub noi, spre vale, o rariște de pădure prin care putem admira celălalt versant înclinat și împădurit. După cca 10 minute poteca ne scoate la firul văii, pe cale în amonte timp de câteva minute. Traversăm apa pe malul drept și urcăm pieptiș prin pădure urmărind cu atenție semnele de marcaj, poteca fiind mai puțin clară aici. Urcușul se mai domolește abia când trece spre dreapta, peste o zona înclinată, cu grohotișuri și blocuri mari curse pe ea. După 30 de minute de la traversarea văii Moara Dracului ajungem din nou la firul ei în amonte.
În față ni se dezvăluie frumoasa cascadă Moara Dracului. Apa cuprinsă în chingi de piatră, se prăvălește peste două săritori ce însumează cca 20 m. Îngustimea văii, blocurile gigantice de stâncă, totul umbrit de pădurea de molid, crează un decor deosebit de sălbatic și impresionant.

1. Baza de salvare Vlădeasa – Stația Meteo – Vf. Vlădeasa – Pietrele Albe – Dealul Petrieni – Baza de salvare Vlădeasa
-Lungimea – 13 km
-Durata – 5 ore
-Marcajul – punct roșu

2. Baza de salvare Vlădeasa – Creasta Vlădeasa – Vf. Plaiului – Dealul Prislopu – Vf. Poiana Mică – Valea Zărnii – Lacul Floroiu (Drăgan) – Barajul Drăgan
-Lungimea – 16 km (varianta pe drumul de sub Vf. Plaiului pâna la Valea Zârnii)
– 13 km (varianta pe poteca prin padurea de sub Vf. Plaiului pâna la Valea Zârnii)
-Durata – 5 ore, respectiv 4 ore
-Marcajul – triunghi albastru

3. Valea Drăganului – Tranișu – Dealul Mincii – Piatra Bănișorului – Vf. Teșiturilor – Dealul Stânișoara – Baza de salvare Vlădeasa
-Lungimea – 12 km
-Durata – 6 ore
-Marcajul – cruce albastra

4. Biserica Sâncraiu – Alunișu – Lacurile de sub Horaița – Horaița – Vf. Bogdan – Biserica Sâncraiu
-Lungimea – 19 km
-Durata – 5 km
-Marcajul – punct galben

5. Valea Răchițele – Vârful Cuciulat – Valea Firii – Doda Pilii – Baza de salvare Doda Pilii
-Lungimea – 7 km
-Durata – 3 ore
-Marcajul – cruce galbena

6. Punct Salvamont Răchițele – Valea Stanciului – Ponorul din Valea Seacă – Făget – Pietrele Albe – Dealul Petrieni – Cabana Vlădeasa – Dealul Chicera Orzașilor – Valea Răcadului cu Valea Zănoghii – Dosu Răcadului – Biserica Frăsinenilor – Valea Cetății – Vf. Lespezi – Punct Salvamont Răchitele
-Lungimea – 32 km
-Durata – 12 ore
-Marcajul – punct albastru

7. Punct Salvamont Răchițele – Vf. Lespezi – Dealul Macrișului – Răchițele – Valea Stanciului – Cascada Vălul Miresei – Punctul Salvamont Răchițele
-Lungimea – 14 km
-Durata – 5 ore
-Marcajul – punct roșu